Inițial am venit în acest oraș, Pitești, așa, mai mult să văd ce e, și implicit la mijloc era și o persoană feminină. Anii eu trecut.. Primul an, pot spune că a fost oarecum mai greu, fiindcă aveam era depărtarea de părinți, depărtarea de tot ce îmi era cunoscut, chiar dacă în anii anterior acestora, am fost plecat prin „străinătățuri” și știam cu ce se mănâncă distanța de casă.
Însă, apoi, ușor, ușor.. lucrurile au intrat pe făgașul lor, și m-am adaptat la loc, la lume, la „tălică” și alte regionalisme.. la un job pe care l-am urât, dar îmi permitea să fac ce-mi place în același timp. M-am adaptat la nopțile nedormite, odată cu acel job. Toate astea, până la un moment în 2017, cand am renunțat la jobul respectiv, pentru a munci în IT, domeniul care mereu a fost prezent în viața mea, doar că la modul freelance. Implicit, la ceva vreme după schimbare de job, a venit și terminarea unei relații..
Dar, ce știu eu cel mai bine să fac, este .. să mă adaptez și tind să cred că oamenii care nu se pot adapta, întotdeauna vor avea de pierdut. Așa că, jobul mi-a rămas, până și în ziua de azi, viața mi-a adus alte persoane în preajmă și în inimă.. și totul este ok, și după acești 7 ani, petrecuți în Pitești.
Citeam de la Andrei, un articol, în care își spunea „oful” despre mutarea sa în Oradea, da, știu.. abia acum am citit acel articol. 🙂 Să-mi fie rușine ! Și omul zice despre experiența sa cu mutatul din Bacău în Oradea, care totuși Bacăul e un oraș mai mare decât Focșaniul, și oarecum mai dezvoltat. Da, în momentul în care nu lucrezi pentru altcineva, sunt șanse să-ți permiți să te muți. În momentul în care lucrezi pentru altcineva, e mai greu, fiindcă ești dependent oarecum, de acel job.
Și mă gândeam la ce scria Andrei acolo, în legătură cu stagnarea în acel oraș, plin de „moldovenisme”, acestea erau prezente și în Focșani, și încă sunt, dar în afară de asta, în Focșani mai sunt și multe spații de închiriat, ceea ce te face să crezi că orașul e oarecum pustiu, și nu prea găsești de muncă ceva bine plătit, decât minimul pe economie. De asemenea, pe ramura IT, Focșaniul, e praf și pulbere. Dar, ce să-i faci, asta este..
La un moment, mă gândeam că dacă ar fi să fie rău aici, m-aș muta înapoi la Focșani, însă, dacă stau puțin și mă gândesc, în afară de părinți/frați și câțiva prieteni, nu prea ai ce căuta acolo. Rutele una câte una se duc, viața este acolo unde ți-e bine, din mai multe puncte de vedere, nu acolo unde ai neajunsuri.
Deci una peste alta, cred că drumul meu va fi întotdeauna spre direcția care mi-e ok din mai multe puncte de vedere, nu în direcția unde nu există progres.